Hai „revocare”! Hai „achitare”!

Pe când invers, folosind, la așa un lucru simplu – „asta-i albă, asta-i neagră” -, tot atâtea vorbe cât ar folosi o „constituantă” get-beget, pentru întocmirea unei noi constituții, dai senzația că-ncerci să-ți motivezi propria motivare.

În sfârșit, jocurile fiind deja făcute, și – așa cum am mai scris – ca să nu desființăm definitiv democrația în țară, președintele ar urma să acționeze potrivit legii, anume dând curs deciziei CCR, în actuala sa formulă, spre a încerca, ulterior, să lupte întru recuperarea/repararea instituției, scoțând-o pe ea de sub nefasta influență politică.

Dar nici asta nu e simplă!

Întrucât, deși Curtea nu stabilește niciun termen de punere în practică a deciziei, (afară de unul „rezonabil”), toți adversarii președintelui îl presează să o revoce chiar mâine, dacă nu, cel mai târziu, poimâine, pe LCK de la șefia DNA.

Acestora am să le dau o veste proastă: chiar dacă Iohannis o va revoca pe Kovesi, la un moment dat, acest moment nu va fi foarte aproape de momentul publicării „Motivației” în Monitorul Oficial.

Personal, sunt convins că președintele nu e omul care să ducă aplicarea legii în derizoriu și că va da curs deciziei CCR. Dar să nu uităm că este totuși un personaj politic. Și-a mai tras două palme, în public, atunci când a înghițit-o pe Dăncilă, nemestecată. O a doua decizie, luată la fel de iute și de nestudiată, ar dovedi un spirit sinucigaș. Și pe urmă, câtă vreme Curtea nu i-a cerut explicit să rezolve problema mâine, marți, la prânz, rămâne la latitudinea sa cât va continua jocul.

Omul chiar a anunțat că va citi lucrarea până când o va înțelege, iar atunci era vorba doar de vreo 60 de pagini, nu de 133.

Ia gândiți-vă cât timp i-ar putea lua ca să studieze sumedenie de acte normative, coroborate cu legi, eventual, revizuite, actualizate, republicate…

Ca să nu mai vorbim că vineri, adică azi, ÎCCJ va pronunța sentința în dosarul lui Liviu Dragnea.

Iar episodul acesta nu mi se pare, cu nimic, mai prejos, ca impact social, politic și de media, față de cel cu revocarea „Codruței-go-home”.

Și, după mâine, vine poimâine, când va avea loc, în Piața Victoriei din București, marele miting împotriva abuzurilor.

Să-mi spună mie un singur pesedist adevărat că o condamnare a lui Dragnea, chiar și în primă instanță, nu va fi considerată „abuz”, „condamnare politică”, „manevra statului paralel”!

Florin Iordache, „Tata-l legilor justiției”, omul celorlalte întrebări, a declarat, încă de azi-dimineață, că el (și când spune „el”, vorbește de partid, de guvern, de Parlament, de țară) crede că va fi vorba despre o „achitare”.

Păi, dacă Iordache spune „achitare”, partidul spune „achitare”, țara spune „achitare”, iar dacă ÎCCJ nu va spun „achitare”, mitingul ce va spune, oare?! Ce va scanda? Cu cine se va lupta?! Pe cine va trage la răspundere?!

Tare mi-e că, dacă lucrurile nu ies bine, nici vorbă să-i mai pese cuiva dacă Iohannis s-a întors din Polonia, dacă Dragnea a cerut azil pe insula Belina, sau unde a-nțărcat Kovesi iapa.

Sper să trecem și de zilele-astea două…